Marea provocare „Povestea sufletului tău” – Angela I.

Pentru început, vreau să menționez faptul că mă bucur că am onoarea să iau parte la această provocare frumoasă.

În ceea ce mă privește, sunt o persoană ambițioasă și încrezătoare în forțele proprii, reușind să realizez ceea ce îmi propun. Momentan sunt studentă, fiind în primul an de facultate în cadrul Universității Politehnica Timișoara.

Aleg ca puținul timp liber pe care îl am să îl petrec relaxându-mă, fie citind cărțile din mica mea bibliotecă, fie uitându-mă la filme și seriale. De asemenea, ador ieșirile alături de iubitul meu, cât și timpul petrecut cu Bella, cățelușa mea. Probabil când voi dispune de mai mult timp liber, mi l-aș petrece călătorind.

Pentru a reuși să ajung persoana de astăzi, din prezent, am avut de înfruntat multe obstacole și greutăți, care nici în ziua de azi nu se sfiesc să își facă apariția. Însă, ele sunt cele cu ajutorul cărora am devenit o persoană puternică, independentă, care se poate descurca în orice situație și poate găsi o rezolvare la absolut orice problemă ar apărea.

Am înțeles faptul că prietenii nu sunt prieteni, urmând ca în final, să rămâi singur. Într-adevăr, există și prietenii adevărate, însă din păcate sunt din ce în ce mai rare, iar eu am încetat să cred în ele. Mai puțin în Silvia, singura prietenă rămasă, care prin intermediul internetului m-a ajutat mai mult decât au făcut-o cei care puteau fi alături de mine fizic.

Revenind la subiectul principal, consider că am făcut cunoștință cu arta scrisului în urmă cu cinci ani. Totul a pornit de la un simplu gând, privit mai mult ca o simplă glumă. Deseori, îmi imaginam cum ar fi dacă aș scrie o carte despre viața mea, despre toate lucrurile prin care trec și despre cum am reușit să le depășesc. Însă, am luat totul ca pe un gând trecător, fiindcă nu credeam că aș putea scrie într-adevăr o carte. Ca mai apoi, după câteva luni, timp în care am citit foarte, foarte mult, m-am decis să trec la fapte și să aștern pe hârtie ceea ce aveam pe suflet.

Astfel am creat prima mea carte, cea care reprezintă și debutul meu literar. Pe viitor, mi-am propus să public și celelalte creații ale mele, însă știți cum se spune, toate la timpul lor.

Din fericire, nu am avut parte de anumite evenimente care să mă împiedice să mă dezvolt pe plan personal și spiritual. Am încercat să mă mențin o persoană rațională și mă bucur fiindcă am reușit, din nou, ceea ce mi-am propus. De asemenea, mi-am păstrat valorile morale, ceea ce reprezintă un plus pentru mine. Nu mă las ușor influențată și chiar dacă uneori mi-e greu, încerc să privesc mereu partea plină a paharului.

Sinceră să fiu, până în momentul de față nu am trăit o dezamăgire imensă. Bineînțeles, am avut parte de dezamăgiri de-a lungul vieții, dar datorită lor m-am schimbat, în sensul bun, devenind mai puternică și învățând multe. Totuși, niciuna nu a fost atât de mare încât să rămână marcantă. Probabil faptul că nu pun orice la suflet și nu am așteptări de la oameni a făcut ca acest lucru să fie posibil. Încerc să judec totul obiectiv, fără a lua decizii pripite și fără a acționa fără să analizez în detaliu.

În schimb, cel mai mare succes al meu este tocmai faptul că am reușit să public. Fericirea se mărește considerabil datorită faptului că prima carte scrisă de mine este și prima carte publicată.

Sunt mulțumită cu mine, cu ceea ce am fost și ceea ce am devenit. Atât greșelile, cât și alegerile și lucrurile bune pe care le-am făcut, m-au maturizat, m-au întărit și m-au făcut să devin o persoană cu valori morale și mândră de ceea ce este, de ceea ce a făcut și de realizările sale. Întotdeauna este loc de mai bine și încerc, pe cât posibil, să mă perfecționez în tot ceea ce fac.

Nu pot spune că am o teamă interioară anume care trebuie să fie rezolvată. În viața mea, totul se rezumă doar la grijile de zi cu zi sau din viitorul apropiat, însă niciuna dintre ele nu este atât de semnificativă. Sper ca nici pe viitor să nu fiu pusă în fața uneia, deși, inevitabil, lucrurile rele au tendința de a fi mai numeroase decât cele bune.

Sinceră să fiu, dacă nu aș fi devenit autor, chiar nu știu ce altă misiune personală aș fi ales. În momentul de față nu am o pasiune anume și nici nu am avut până acum, așa cum încă nu am descoperit ceea ce îmi place cu adevărat să fac, în afară de scris, bineînțeles. Tind să cred că încă nu am descoperit acel ceva care să mă atragă și care să mă pasioneze. Poate că este prea devreme sau poate că nu este momentul să aflu. Sunt convinsă că aceste pasiuni și obiective vor veni pe parcurs.

Sunt de părere că este prea devreme pentru a-mi da seama care este motivul pentru care mă aflu pe această lume. Consider că fiecare om s-a născut cu un anumit scop, pe care îl va afla atunci când îl va îndeplini, iar asta se poate întâmpla la o vârstă fragedă sau la o vârstă înaintată, în funcție de evoluția fiecăruia. Poate că scopul meu este să ajut oamenii prin intermediul cărților și să îi fac să își schimbe punctul de vedere, sau poate că este ceva ce încă nu am descoperit. Oricare ar fi situația, încerc să mă bucur de faptul că încă sunt aici, alături de familia mea, alături de iubitul meu, muncind pentru viitorul meu.

M-am inclus deja ca personaj în cartea pe care am publicat-o, fiindcă povestea este inspirată din viața reală, având câteva modificări necesare pe alocuri. Însă, da, m-aș include ca personaj și în celelalte cărți care se află în curs de scriere. Cred că fiecare personaj din cărțile mele a moștenit câte puțin din personalitatea mea. Scriu din suflet și cred cumva că este normal ca și personajele mele să primească o parte din el.

Nu pot afirma că mă regăsesc în restul lucrărilor, fiindcă toată acțiunea este ficțiune, iar poveștile au luat naștere din rodul imaginației. Totuși, anumite întâmplări mă duc cu gândul la mine, la oamenii din jurul meu și mă fac să îmi pun întrebarea „Cum ar fi fost dacă…?”.

Cred că momentul în care a trebuit să plec definitiv de acasă este cel care m-a scos din zona de confort. Așteptam de mult timp să mă mut împreună cu iubitul meu, însă, mai întâi a trebuit să îmi termin școala. Eram nerăbdătoare ca acea zi să vină cât mai repede, iar atunci când s-a ajuns acolo, pe cât de fericită, pe atât de stresată eram. Părinții mei nu au fost de acord cu noi și cu mutarea noastră împreună, însă mi-am ascultat inima, mintea și sentimentele, toate ducând spre el, Slavișa. Emoțiile au durat până când am plecat și în timp ce îmi făceam bagajele. Apoi, după ce am fost liberă alături de el, nimic nu a mai contat. Suntem fericiți împreună și chiar dacă întâmpinăm în continuare greutăți, ele sunt mai ușoare în doi.

Părinții mei nu au știut că scriu cărți, până în momentul în care trebuia să public o altă carte, care mai apoi s-a anulat. Nu m-au crezut până când nu au văzut contractul, care mai apoi nu s-a mai semnat. Nu pot spune nici că m-au încurajat, nici că m-au descurajat. Într-adevăr, pe moment au afirmat că voi reuși să public în altă parte, iar atunci când acest moment a venit au fost fericiți și cred eu, mândri, dar în rest nu au existat discuții pe tema aceasta.

Atât rudele, cât și prietenii și persoanele apropiate, s-au bucurat pentru succesul meu și totodată au rămas mirați, fiindcă nu se așteptau să devin autor, din simplul fapt că nu au știut ceea ce fac. Nu am împărtășit aproape nimănui și nu pentru că doream să țin secret, însă nu am simțit nevoia să o fac. Mulți oameni nu înțeleg și nici nu apreciază acest univers creat de literatură, iar eu am considerat că este mult mai bine să dezvălui doar atunci când voi deveni scriitoare, lucru care spre bucuria mea, s-a întâmplat.

Nu aș dori să schimb nimic la mine fiindcă îmi place cum sunt. Nu pot fi influențată în niciun sens, sunt o persoană puternică și indiferentă. Deși multe persoane consideră indiferența ca fiind ceva negativ, pentru mine este o calitate pe care mă bucur că o am, deoarece în acest mod nu mă las afectată și nici nu am prea multe așteptări de la oameni. Sunt stăpână pe gândurile, visurile și sentimentele mele, iar Angela din prezent este cea mai bună versiune a mea, căci a trecut deja de toate etapele maturizării. Cred că versiunea mea din trecut ar fi mândră de cea de acum.

Toate cărțile mele, inclusiv cea publicată, cât și cele care sunt în curs de scriere, au ca subiect principal iubirea. Alt gen de cărți nu mă atrag, din acest motiv mă rezum doar la dragoste. Pe lângă „Totul pentru iubire”, alte titluri ale unora dintre cărțile mele sunt „Condamnat la fericire” și „Destine schimbate”, urmate de încă alte cinci proiecte. Rezumându-mă doar la cartea publicată, ea poartă această denumire deoarece atât Ashley, cât și Justin au ales să lupte, fiecare în modul lui, pentru iubirea pe care și-o poartă. Ashley renunță la absolut orice pentru dragoste și, în final, o găsește alături de Justin.

Din orice carte se desprinde o morală, deoarece fiecare operă are mesajul ei, pe care oamenii îl pot percepe într-un mod diferit și în același timp, asemănător. Eu am încercat să transmit oamenilor, prin intermediul lucrării mele, ideea că într-o relație trebuie să lupte amândoi, nu doar unul singur, pentru a avea familia ideală, căci în final vom rămâne alături de cel sau cea pe care i-am ales și cu care ne dorim să formăm o familie. În final, prietenii vor dispărea, părinții, din păcate, se vor stinge din viață, frații și surorile vor avea casa lor, propriii noștri copii vor avea și ei familii la rândul lor, însă el/ea va fi pentru totdeauna, până la bătrânețe. Și poate dincolo de ea.

Am trăit deja povestea cărții mele, deoarece în urma sa am decis ca opera să prindă viață. Cu toate acestea, armonia și pacea nu pot fi permanente în viața nimănui, cu atât mai puțin în a mea, din acest motiv alegând să descriu toate sentimentele trăite, mai ales cele legate de tristețe. M-am axat mai mult pe realitate decât pe ficțiune și am prezentat viața așa cum este ea, uneori cu mai multe rele decât bune, nedorind să creionez o lume roz, perfectă și, în același timp, falsă. Am dezbătut problemele cu care oamenii se confruntă zi de zi, așa ca mine, ca tine și ca mulți alții. Am ales să redau ceva autentic, în care cât mai mulți oameni se pot regăsi.

„Totul pentru iubire” este cartea mea de suflet. I-am adus multe modificări până am ajuns la varianta finală. M-am apucat de aceasta în anul 2017 și am renunțat o perioadă îndelungată, mai exact jumătate de an, deoarece nu îmi plăcea nimic din ce scriam, eu fiind la început de drum. Când am revenit la aceasta, am descoperit niște oameni frumoși care m-au ajutat si m-au îndrumat, Silvia fiind cea care a rămas lângă mine și în prezent. M-a ajutat cu multe sfaturi legate de arta scrisului, astfel că am rescris complet cartea. După ce am terminat, a trecut maxim o lună și am corectat-o iar. Urmând ca, după alte trei luni, să o refac. Bineînțeles că nici atunci nu am fost mulțumită, astfel că am revenit la ea și am delimitat-o în două părți, unind cele două volume, care erau inițial, și optând pentru o singură carte. După ce am refăcut-o complet, am făcut câteva revizuiri până când am fost mulțumită pe deplin de varianta finală, care sper din suflet să vă placă. Aștept cu nerăbdare păreri din partea voastră deoarece m-aș bucura enorm să aflu și alte viziuni.

Aceasta am fost eu, Angela I și mă bucur că am avut posibilitatea de a împărtăși cu voi câteva informații legate de ceea ce ține de mine. Sper că v-a făcut plăcere să mă citiți și sper să ne revedem sănătoși la cât mai multe provocări de acest gen!

Câteva poze cu mine, făcând ceea ce îmi place, respectiv conducând și călătorind. Pe viitor, cu siguranță, voi vizita cât mai multe locuri, întâlnind și împărtășind experiențe cu cât mai mulți oameni.

Bella, cățelușa mea de rasă amstaff, alături de care îmi petrec cea mai mare parte a timpului.

Iubitul meu, cel care este alături de mine de cinci ani de zile.

Cea mai dragă persoană mie care, din păcate, a devenit un înger… îngerul meu păzitor – Mama.

Prima mea carte și totodată prima publicată, la editura Dreams Publishing House.

Comments (0)


Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *