Marea provocare „Povestea sufletului tău” – Octavia D. Costin

Lucruri neștiute despre autoarea Octavia D. Costin

Povestea unui om care scrie

Lumea scrisului este de cele mai multe ori greu de înțeles de către cei mai mulți, dar pentru mine a fost eliberarea mea. Nu voi uita niciodată câtă nevoie aveam de scris, iar acum acest dar a devenit cea mai de preț binecuvântare.

Numele meu este Costin Octavia – Diana, autoarea cărții ,,Gândurile de azi sunt faptele de mâine” publicată în cadrul Dreams Publishing House. O editură minunată plină de oameni minunați!

Am 20 de ani și sunt studentă la două facultăți în Craiova. Am descoperit lumea scrisului acum 5 ani, iar de atunci tot ce pot să fac este să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii minunați pe care îi am alături.

Sunt o persoană ambițioasă, mereu cu zâmbetul pe buze, sociabilă, o romantică incurabilă și o iubitoare a simplității și originalității. Sunt o fire foarte prietenoasă, ador să ajut cât mai mulți oameni, acesta este și scopul vieții mele, iubesc să fiu în mijlocul copiilor de la școala duminicală. Ador să creez lumi noi, povești noi și zâmbete noi. Nu există o zi fără să nu fac pe cineva trist să zâmbească.

Am început să scriu acum 4 ani. Scrisul este tărâmul de basm pe care doar tu îl creezi, lumea ta perfectă, locul în care te simți tu și nu te poate judeca nimeni, acolo imaginația ta zburdă și creează ființe uluitoare și întâmplări sublime.

Cartea ,,Gândurile de azi sunt faptele de mâine” a luat naștere din dorința de a încuraja oamenii, de a le arăta că sunt puternici și că nu merită să renunțe pentru nimic în lume.

Ca sursă de inspirație nu am ceva sigur care să mă inspire de fiecare dată. De multe ori, amalgamul acesta de idei și senzații apare tocmai atunci când nu trebuie. Inspirația o gasesc oriunde, de multe ori viața este sursa mea principală, multe evenimente reale îmi dau noi idei, alteori o imagine pe Pinterest, o replică la studiul biblic, uneori o poveste spusă de un bătrânel în tren, un vers dintr-o poezie, un vis, sunt multe surse de inspirație care m-au ajutat sa creez povești de-a lungul anilor.

Nu îmi ajunge o zi să spun fiecare moment de renunțare prin care am trecut. Sunt tipul de persoană care va accepta cu toată bucuria înfrângerea, atunci când nu mai e lupta ei. La scris am luat zeci de hotărâri în a renunța, poate sute. Nu mă consideram bună la a așterne povești nemuritoare. Nu vedeam în mine ceva bun. Mă consideram depășită. Simțeam că îmi e greu și că nu voi reuși. Nu cred că există un scriitor pe deplin mândru de munca lui. Mereu vom găsi ceva defect la povestea noastră. Așa e felul nostru de a fi. Însă am avut aproape persoane care m-au îndemnat să continui dacă este ceea ce iubesc să fac. Prima și cea mai importantă persoană care a continuat să mă sprijine, în a scrie, a fost Dumnezeu și nu o să pot vreodată să îi mulțumesc pentru tot ce a făcut.

Sunt o persoană foarte energică și ador să am timpul ocupat. De multe ori era greu, mai ales pentru sănătatea mea, dar nu puteam accepta faptul că trebuie să iau o pauză. Am zeci de proiecte pe care le fac, dar cel mai important este unul destinat școlii duminicale din zona mea, unde sunt învățător. Momentele alături de copii, de iubirea lor sinceră și de multele îmbrățișări, este a doua lume, după scris, de care nu m-aș putea despărți vreodată.

Timp liber nu prea am, dar atunci când e, îl petrec alături de familie, de cei 6 frățiori mai mici ai mei și de părtășia cu Dumnezeu. Pregătim ceva dulce și povestim amintiri frumoase.

Tot procesul de publicare al cărții a fost pentru mine un timp lung de așteptare și răbdare. Un drum cu multe suișuri și coborâșuri. Dar acum știu că nimic nu-i imposibil și că merită să aștepți pentru acel vis care de multe ori ți se pare imposibil.

Atunci când îți dorești un lucru, și lupți pentru el, este imposibil să nu devină realitate.

,,Spune pot și vei putea!” – Norman Vincent Peale

Când ai cochetat pentru prima dată cu literatura și care a fost imboldul care te-a făcut să te deschizi spre a deveni autor?

Încă de la vâsta de 15 ani iubeam să citesc, și devenisem chiar clientă fidelă a bibliotecii comunale. La un an după aceea, am întâlnit o platformă dedicată autorilor amatori. Dorința de a scrie a pornit dintr-o nevoie disperată de a vorbi cu cineva, iar scrisul a fost acel ceva care m-a ajutat să redevin cine am fost.

Care au fost impedimentele ce te-au împiedicat cel mai mult în a te dezvolta, din punct de vedere personal și spiritual, din ce în ce mai intens de-a lungul vieții?

Teama de a fi criticată. Acea teamă a fost cea mai mare frică a mea, iar ca și autor, critica e ceva ce oricum trebuie să primești fie chiar și o dată în viață. Am învățat să accept că toți oamenii suntem diferiți și nu pot fi toți mulțumiți. Important e să scrii cu drag și să accepți realitatea așa cum e.

Care a fost cea mai mare dezamăgire a vieții tale și cât de mult ai reușit să treci peste ea?

Una dintre cele mai mari dezamăgiri a fost aceea că nu am știut să mă apreciez când aveam cea mai mare nevoie. Dacă tu nu încerci să fii mândru de tine, nu o poate face nimeni în locul tău. Am încercat de-a lungul anilor, de când scriu, să învăț acest lucru. Atunci când tu ești mulțumit de tine, poți avea așteptări și de la cititori, dar dacă ești neîncrezător, doar pierzi.

Care a fost cel mai important succes din viața ta de până acum?

Faptul că am putut să-mi public prima mea carte, scrisă acum 4 ani, a fost și va rămâne un real succes pentru mine.

Ce crezi că înseamnă pentru tine valorizarea de sine și cum consideri că ai reușit să evoluezi pe acest palier?

Consider că acest fapt reprezintă atât încrederea în tine cât și mulțumirea de sine. Să nu ajungem la extrema în care uităm că și noi suntem importanți.

Care este cea mai mare teamă a ta interioară și pe care dorești să o rezolvi?

Teama că nu voi reuși să ajung acolo unde îmi doresc, în pofida a tot efortul pe care îl depun.

Dacă nu ai fi ales să devii autor, ce altă misiune personală, cale, ai fi urmat pe mai departe?

Scrisul e un hobby, o pasiune, nu am putut vreodată să îl consider o greșeală sau un eșec, ci una dintre cele mai mari binecuvântări. Dacă scrisul nu era acea cale, sunt sigură că grafica ar fi putut fi. Ador să lucrez pe imagini, să combin culori și efecte, să transform ceva simplu în frumusețe.

Care este scopul pentru care crezi că te afli aici și acum pe acest pământ?

Ador să ajut oameni. Iubesc oamenii și sunt gata să fac orice pentru ei. Cea mai mare bucurie o am atunci când pot face pe cineva să zâmbească, iar eu consider că pentru asta sunt aici, fiindcă, oricât a-și încerca, nu pot să fiu altfel.

Te-ai include vreodată ca personaj în vreo carte de a ta?

Cred că o parte din noi tot este acolo. Fiecare autor pune frânturi din sufletul lui în acea poveste.

Cât de mult consideri că te regăsești în cartea/cărțile scrise de către tine?

Foarte mult! Dacă nu era scrisul și cartea, care tocmai a fost publicată, nu cred că rezistam. Nu sunt omul care să intre în depresii sau ceva asemănător, dar nici bine nu îmi e. Iar cărțile au cea mai mare parte din mine. Din gândurile, dorințele și speranțele mele. Poate chiar și din experiențe. Sunt mândră că acum sute de oameni pot cunoaște ceea ce am ținut ascuns atâția ani.

Când a fost ultima dată când te-ai confruntat cu tine însuți sau cu o situație ce te-a scos din zona de confort?

Când nu am intrat la facultatea de Medicină. Nu voi uita niciodată acele momente greu de trăit, când toată munca ta nu primește niciun rezultat. O perioadă am suferit mult, dar apoi am realizat că Dumnezeu a fost cel care a hotărât să nu intru acolo, iar eu tot ce am putut face a fost să cred că nu era locul meu acolo, și că binecuvântarea mea se află în altă parte. Nu suntem niciodată pregătiți să primim un refuz, dar nu se știe niciodată când acel refuz va ajunge o binecuvântare. Acum sunt studentă la două facultăți și spun cu mâna pe inimă că îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru refuzul pe care l-am primit atunci.

Cât de mult au crezut părinții tăi în tine și capacitățile tale încă de la primii pași pe care i-ai făcut în acest univers?

Foarte mult! Iar acest lucru a fost pentru mine primul semn că merită să merg mai departe cu acest dar. Am avut susținerea lor la orice pas, iar acest fapt a contat foarte mult.

Cum au primit vestea rudele, prietenii, oamenii din cercul tău când au auzit că devii autor de cărți?

Unii au fost sceptici, dar alții au fost extrem de fericiți și nu încetau să mă întrebe când apare cartea. Mulți dintre cei care m-au felicitat au fost oameni la care nu m-am așteptat niciodată. Atunci am realizat că oricâți oameni ar fi împotriva ta, cei care sunt lângă tine sunt mult mai mulți.

Ce ai dori să schimbi la tine sau la care să lucrezi mai mult?

Sincer, sunt un om schimbător. Am momente când am încredere în mine, altele când o pierd foarte repede. Sunt uneori prea negativistă și am pierdut mult în viață. Dar mereu îmi spun că nimic nu e capăt de lume, și că într-un final voi reuși.

Dacă ar fi să scrii o carte despre iubire, ce titlu i-ai da și ce te-a determinat să îi dai acea denumire?

Am scris o carte la momentul actual, aceasta se numește ,,Rochiile domnișoarei Abby”. Titlul a venit repede, imediat ce povestea a fost creionată în mintea mea. Iubirea dintre frați, dar mai mult iubirea lui Dumnezeu a reprezentat sursa mea de inspirație.

Care consideri că este mesajul din spatele cărții tale și ce dorești să transmiți lumii prin ea?

Mereu am spus un lucru celor care urma să îmi citească lucrarea: ,,Citiți-o cu sufletul, doar atunci o veți putea înțelege.” Știu cât de greu este să ai nevoie de o încurajare când nimeni nu e gata să ți-o ofere. Îmi doresc mult să încurajez oamenii și să le arăt că sunt alături de ei. Cartea a fost glasul de care aveam nevoie ca să pot face acest lucru.

Dacă ar fi, ca prin minune, să ajungi să trăiești povestea cărții tale, cum ai reuși să-ți creionezi viața în așa fel încât să fie în armonie, pace, echilibru cu Sinele tău?

Sunt mereu convinsă că toate greutățile pe care le întâlnim sunt în viața noastră cu un scop, acela de a ne face mai puternici. Cartea vieții mele ar fi poate la fel ca acum, dar cu mult mai mult curaj și îndrăzneală, cu mai multă mulțumire și un strop de speranță.

Comments (0)


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Your email address will not be published. Required fields are marked *