Simina Sescioreanu – Marea provocare „Povestea sufletului tău” –

Sunt Simina Sescioreanu, autoarea cărții ,,Asfixiat în sânge”.

Am cochetat încă din copilărie cu literatura, neștiind pe vremea aceea că o fac. Acum sunt convinsă că mi-a plăcut să îmi petrec timpul fredonându-mi propriile versuri sub piersicul din grădină. M-am chinuit zi de zi să rețin poeziile pe care le-am compus în acea vreme, deoarece în perioada respectivă nu am știut să scriu, așadar a trebuit să fac un efort fără să realizez că îl fac. Am învățat că trebuie să încerc să fac lucrurile pe care le vreau chiar și atunci când nu am încredere în mine, pentru că, deseori, am impresia că îmi este teamă să accept ceea ce îmi doresc cu adevărat. Dacă trăiesc un moment în care simt că sunt capabilă de reușite, atunci nu mă mai gândesc de două ori și acționez.

Am avut și impedimente, continui să am, fiindcă mă am pe mine. Deseori mă confrunt cu mine, știind că merit asta, pentru că nu știu să mă port întotdeauna cuviincios față de mine sau de restul lumii. Uneori nu pot scoate la suprafață ceea ce este înăuntru meu. Aș deveni un haos dacă aș face asta, asupra căruia n-aș mai avea control. Sunt singurul impediment pe care l-am avut și continui să-l am. Nu am fost atât de crunt dezamăgită de către oameni, deoarece am știut dintotdeauna la ce să mă aștept din partea lor. Toată viața mea am încercat să trag de anumite persoane. Să le țin alături de mine pentru a-mi dovedi că nu am dreptate, dar nu a fost așa.

Cel mai important succes a fost să realizez că mă pot bucura de lucrurile simple și că nu pot programa fericirea. Multă vreme am crezut că voi fi fericită dacă voi avea ceea ce vreau, însă nu este deloc așa. Dorințele se pot îndeplini sau nu, dar nefericirea va aduce întotdeauna nefericire.

De aș rămâne singură pe lume, iar toate comorile mi s-ar înmâna, tot nefericită aș fi dacă n-aș ști că bogăția se măsoară în valorizarea de sine. Mi-a fost întotdeauna teamă de prezența mea. Într-o perioadă, am negat acest lucru, deoarece am simțit că îmi pierd controlul și că ceea ce gândesc este total fără sens.

Fiindu-mi teamă de mine, încerc mereu să nu mă supăr, așadar am întotdeauna de câștigat. În ciuda acestui fapt, eu mă înțeleg. Mă cert când greșesc. Mă ascult. Eu sunt omul perfect pentru mine.

Orice aș deveni pe parcursul anilor, oricine aș încerca să fiu, voi continua să scriu. Aș refuza orice bogăție cerească dacă aceasta mi s-ar oferi cu condiția să nu mai scriu vreodată. Nu aș urma vreodată altă cale.

Cele șapte cărți pe care le-am scris (cât și volumul de poezii) mă definesc.

Fiecare manuscris are o lume creată după bunul meu plac, fiecare personaj se confruntă cu ceea ce m-am confruntat și eu. Unele replici le-am spus în viața reală altei persoane. Unele fragmente definesc felul în care m-am simțit cândva, introducând personajele în pielea mea, nu invers. Acestea sunt conturate după felul în care mi-ar fi plăcut să fiu la un moment dat, după cum știu că am fost în trecut, după cum simt uneori că aș merita să fiu, după cum am impresia că n-aș putea fi vreodată.

Consider că omul primește ceea ce își oferă, nu ceea ce oferă altora. Asfixiat în sânge transmite oamenilor această informație.

Comments (0)


Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *