Simina
Simina Sescioreanu: „Nu primim ce oferim, ci ceea ce ne oferim!”

Odată cu lansarea romanului său de debut “Asfixiat în sânge”, autoarea Simina Sescioreanu a acceptat invitația noastră de a lua parte la acest interviu. Ea ne oferă informații captivante, menite să ofere valoare și ghidare. Împărtășește detalii despre evoluția sa, atât din punct de vedere personal, cât și vocațional. Totodată, ne povestește despre pașii parcurși până la publicarea cărții, venind cu îndemnuri constructive pentru toți cei care doresc să devină, la rândul lor, scriitori. Simina are 16 ani și locuiește în București!
Vă invităm, pe această cale, să o descoperiți!

Ce te-a determinat să ieși din zona de confort și să scrii o carte?

Cum aș putea spune că am ieșit din acea stare psihologică care mă face să percep lucrurile ca fiind familiare, în condițiile în care “Asfixiat în sânge” este inspirat din propria mea viață? Consider că stresul și anxietatea sunt întotdeauna în mintea unui om. Sunt energiile prin care puterea minții vorbește. Acestea pot fura ocazia de a mai vedea realitatea, de a mai percepe faptul că există atât răutate, cât și bunătate. Pentru bucurie există bunătate, doar bunătate. Pentru tristețe există răutate și atât. Când una dintre energiile inimii vorbește în același timp cu una dintre cele ale minții, apare speranța care nu mă lasă să renunț. În concluzie, nu e nevoie să fiu în zona de confort, ci să îmi las inima să aibă sens energetic în viața mea. Căci mintea oferă emoții, iar inima sentimente! De aceea, implic inima la nivel energetic în activitățile mele, după cum spune și un citat din Biblie: „Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta”.

Simina, ce autori te inspiră și care este genul tău literar preferat?

Autorul vieții mele, mai exact eu. Simina. Așadar, mă las călăuzită de sentimentele mele. Inspirația nu m-a părăsit niciodată până în acest moment, iar eu consider că sunt principala cauză. Nu am lăsat ca lucrurile să devină banale. Mă plictisesc destul de rapid când vine vorba doar de un singur gen literar. Sunt acel om care astăzi își poate înnebuni vecinii cu muzică rock, iar mâine cu alt gen de muzică. În concluzie, nu am un gen literar preferat, nu sunt acel om care cataloghează. În afară de „Omul meu preferat”, nu am altă specificație. Nu simt nevoia să mă conving care/cine/ce este superior într-o comparație. Consider că totul se subînțelege la nivel energetic. Mă axez întotdeauna pe ceea ce transmite cartea respectivă, încerc să-i găsesc acel mesaj ascuns, să-i înțeleg sentimentele autorului, întrucât, așa cum am menționat despre principalul personaj masculin în “Asfixiat în sânge”, sunt acel om care vede lumină în întuneric.

Cum te simți în postura de scriitoare debutantă și ce sentimente trăiești în acest sens?

După cum scrie în secțiunea „Despre autor” din cartea „Asfixiat în sânge”, mă simt fericită. Pentru mine fericirea înseamnă iubire de sine, este o energie prin care inima vorbește. Tocmai de aceea, am menționat și faptul că am găsit liniște, claritate, fiindcă am ajuns să fiu una cu mine, să-mi înțeleg stările. Să îmi iubesc atât bucuria, cât și tristețea. Mi-am dat seama că există răutate, iar ea nu trebuie ignorată, ci înțeleasă, deoarece face parte din viață. Postura de scriitoare debutantă m-a făcut să realizez că nu îmi pot programa fericirea, fiindcă nu ar trebui să existe motive să mă iubesc. Până la urmă, iubirea nu e un târg.

Ce te-a făcut să alegi Dreams Publishing House pentru publicarea primei tale cărți, Simina?

Aș putea spune că Dreams Publishing House m-a ales, fiindcă mi-a ieșit în cale fix la momentul potrivit. Iar eu am acceptat să merg pe acest drum, întrucât am dat de doi oameni minunați care și-au câștigat importanța în viața mea. Consider că fiecare direcție a vieții are ceva de oferit. Am observat, încă din prima discuție, implicare din partea editurii. M-am lăsat ghidată de ceea ce am simțit în acea clipă, pentru că, citez din “Asfixiat în sânge”, „energiile nu mint”. Când omul este autentic, va găsi autenticitate.

Cum ai primit vestea că manuscrisul tău a fost acceptat de către editură și ce atuuri consideri că ai avut?

Vestea că manuscrisul meu a fost acceptat de către Dreams Publishing House nu a fost un șoc. Nu am avut emoții, fiindcă toată treaba asta s-a petrecut în septembrie, lună care a început prost. Am tras de mine și am reușit să scriu cartea în prima săptămână din septembrie. Lucrurile au fost analizate de la început, deoarece ca un „bun” scriitor, am început cu sfârșitul. Deja aveam tot scenariul în minte. Am mai adăugat detalii pe parcurs, dar totul a mers rapid. Buna organizare și starea de prezență în poveste au avut un rol important. Legat de atuuri, pot spune că mi-am oferit înțelegere și am primit același lucru. Consider că sunt propriul critic în viață. Nu am intenționat să dovedesc lumii că o pot face și pe asta, ci mie, pentru Simina. Singurul atu care poate fi cu adevărat atu, este credința! Menționez că fără înțelegere nu există credință. Așadar, nu mă pot încrede fără să înțeleg realitatea celui în care mă încred.

De ce Asfixiat în sânge și nu alt nume?

După cum am mai specificat, am început cu sfârșitul. Am ales un titlu care nu își arată însemnătatea în text atât de ușor. Acesta este înțeles abia la finalul cărții. Atunci totul se pune în ordine cronologică.
Sunt acel scriitor care te lasă să ai propria perspectivă despre scrierea sa. Însă, e clar că, în cazul în care deslușești titlul unei cărți scrise de mine, ai receptat și povestea așa cum am intenționat să fie transmisă.

Ce impedimente ai întâmpinat de-a lungul anilor în a-ți îndeplini visul de a scrie o carte?

În general, oamenii își pun piedici singuri, căci nu își dau voie să evolueze.

„Asfixiat în sânge” nu este prima carte pe care am scris-o. Am învățat abia în clasa a patra să scriu decent. Acest lucru nu m-a împiedicat să îmi creez poezii în minte, încă de la șapte ani. Mă chinuiam să îmi țin minte versurile. Consider că, în viață, nu există obstacole peste care să nu putem trece, ci scuze. Iar cu scuzele nu facem imperii.

De unde consideri că ai dobândit acest dar și cine te-a susținut cel mai mult în acest demers?

Fiecare om e autorul vieții lui. Diferența este că unii își asumă responsabilitatea de a fi scriitori, iar alții nu. Legat de susținere, am fost, sunt și voi fi atât cel mai mare susținător al meu, cât și cel mai mare critic. Susținere nu am avut, fiindcă majoritatea oamenilor din jurul meu sunt materialiști și nu văd scrisul ca pe ceva care să te îmbogățească. Dacă ar veni cineva la mine cu toată bogăția din lume, aș refuza dacă mi-ar cere să renunț la a arăta în continuare tot ceea ce însemn, atât ca om, cât și ca suflet.

Simina, ce îți place cel mai mult să faci în timpul liber și ce preocupări ai în viața de zi cu zi?

Nu este ceva ce îmi place să fac doar în timpul liber. Cânt, oriunde și zilnic. Dansez, oriunde și zilnic. Scriu, compun, oriunde și zilnic. Editez grafice zilnic. Mă adaptez ușor mie, fiindcă, repet, îmi înțeleg stările și îmi dau voie să beneficiez de ele.

Ce misiune personală crezi că ai în viața asta și cât de mult consideri că te afli pe această cale?

Dacă ar fi să vorbesc în totalitate despre misiunea mea personală nu m-aș mai opri. Cert este că mi-am dat seama de ea și consider că mă aflu exact acolo unde trebuie.

Ce crezi că ar fi necesar să transformi la tine pentru a-ți aduce mai multe beneficii în viață?

Pentru un om ca mine, nu există doar o anumită schimbare care să-mi aducă avantaje, fiindcă îmi dau voie să beneficiez de toate situațiile și stările în care mă aflu.

În ce relație te afli cu partea ta jucăușă și spontană?

Aceste două părți sunt opuse, atunci când e vorba de caracterul meu. Dar mă aflu în colaborare cu ambele. Partea spontană este a copilului meu interior, iar cea jucăușă a adolescentului de astăzi. Îmi las ambele părți la vedere, tocmai pentru că sunt într-o continuă armonie cu ceea ce însemn și înțeleg fiecare etapă prin care trec.

Ce planuri de viitor ai și unde te pot găsi cititorii?

Prefer să nu vorbesc despre planurile mele de viitor. Cititorii mă pot găsi pe pagina mea de facebook „Simina Sescioreanu“.

Care este mesajul esențial pe care dorești să-l transmiți oamenilor, prin intermediul acestei cărți?

Mesajul pe care vreau să-l transmit oamenilor, prin intermediul acestei cărți, este: „Nu primim ce oferim, ci ceea ce ne oferim!”

Ce îndemnuri înțelepte ai pentru tinerii care doresc să publice prima lor carte?

Face-ți-o fără așteptări!
Face-ți-o fără interes material!
Dacă vreți să fiți scriitori trebuie să vă asumați faptul că puteți, atât să fiți dați naibii, cât și dați uitării, după prima publicație.
Face-ți-o și pentru a doua oară, pentru bucuria unora și frustrarea altora, dar în principiu pentru voi înșivă.
Nu cereți păreri dacă nu sunteți în stare să acceptați ceea ce vi se spune. Nu doar lauda este o părere.
Fiți atât cei mai mari critici, cât și cei mai mari susținători ai voștri.
Scrisul vă oferă ocazia să evoluați spiritual, tocmai de aceea pot exista momente mai puțin plăcute. Momente în care mulți se retrag. O parte dintre ei revin ceva mai târziu, iar alții niciodată. De aceea, într-un moment ca acesta, e recomandat să trageți de voi și să depășiți eventualele obstacole.

Comment (1)


Cristian Palade: „A fi autor este pentru mine un prilej de mândrie, bucurie și împlinire.” -
10/01/2021

[…] vrei să citești și alte interviuri, îți recomandăm acest interviu […]

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Your email address will not be published. Required fields are marked *